Iar o sa incep cu banalele mele intrebari retorice? Ce este un spirit liber? Unde incepe libertate, cind sfirseste si mai ales cine pune capat acestui sentiment ?

Spiritul liber se naste din dorinta de a evada in lumea ta, unde sa nu exista prejudecati, stereotipuri, favoriti sau orice gen de etichetare. Spiritul liber este un feedback al starii de demență. De ce femeile s-au obisnuit cu probleme de genul: trebuie sa fac mincarea care ii place, trebuie sa fac curat atunci cind nu doarme, nu trebuie sa-l deranjez???? Apoi aceasta inhibare a spiritului duce la violenta, demență, probleme psihologice… Nu o data am auzit fraza asta: de data asta chiar ma meritat sa ma bata… Pentru ce? Pentru ca nu esti un spirit liber, nu este un spirit care poate lupta pentru dreptate?

De ce trebuie sa te supui cuiva doar pentru faptul ca este mai mare? De ce nu ai voie sa zici: eu, chiar, am dreptate… de ce? De ce cineva isi impune autoritatea, acel părinte nu se gîndește că există și niște dorințe proprii ale copilului? De ce nu vrea sa înțeleagă că există niște noțiuni ca: înțelegere reciprocă, sentimente….

Astazi iar am primit un nou repros… stiu ca nu sunt fiica ideala, dar sa cobor pina la involutie, sa fie considerat doar un bibelou, doar un obiect de decor e prea mult. Mereu am fost pedepsita pentru probleme altora, mereu am fost comparata cu altceinva, nicidoată nu am fost sufiecient de bună pentru ei…  Multi si-ar dori sa obtina meritele mele, multi ma apreciaza pentru ceea ce fac, pentru personalitatea pe care mi-am cultivat-o, insa pentru ei  sunt doar o problema…. O umbra…. “Mai intii sa ne ocupăm si de alte probleme mai importante, nu vezi ca deranjezi? O, da, am uitat ca nu stii ce e aka c-r-e-i-e-r”

Am fluturaşi în stomac, nu credeam k o sa spun asta vreo data. Mi se parea imposibil sa ma indragostesc, eu, o fiinta de gheata, care nu lasa sa patrunda nici o rază in jocul de umbre a inimii mele. Simt cum pierd controlul, cum totul devine relativ, iar viata capata un nou sens, un nou orizont, în care personajul principal este El.

Insa, exista lucruri si moment  pe care nu le pot înţelege, ce este chimia iubirii? De ce nu ma pot bucura de celalte lucruri din jur… Total gresit, ma bucur exact ca si inainte, insa am descoperit un nou sentiment, o emotie mai presus de orice percepere banala, o fericire suprema, care ma face sa evadez in spatiul nostru… al lui, al meu. 

Pot afirma ca traiesc, in sfirsit dintr-o papusa lipsita de viata, sentimente si emotii, am ajuns a percepe că totul incepe, dar se si poate termina aici.. Insa nu vreau sa ma trezesc din acest vis, e prea frumos…

Cit as vrea ca totul sa devina real, sa pot afirma ca e parte din viata mea, sa ma trezesc mereu linga el, sa pling pe urmarul lui, sa-i vad zimbetul cald, privirea ce ma lamentează….

Iti  multumesc pentru ceea ce esti, iti multumesc pentru simplul fapt ca exişti, îţi multumesc pentru iubirea neîmpărtăşită, îţi multumesc…

imi plac combinatiile… negru cu o culoare calda…. toata gama atarna intr-un punct mort ca un pendul care asteapta sa revina in conditia de echilibru… dupa oscilari lungi ajungi sa simti culoarea  ca niciodata…

un singur lucru este evident…. culorile se misca, dau nastere la un nou spatiu… in care domina un anotimp continuu… in care nu exista moarte…

este atata eternitate in acest univers, incat  se metamorfozeaza in singurate

 undeva a existat o lumina…  raspunsurile vin inainte de a fi puse intrebarile… literele neavand lumina, nu mai au umbre… au devenit simple marionete… si-au vandut sufletul…
gheata a pus stapanire si pe culori… si pana acum, un fular mai este legat de un felinar… poate cineva o sa-l ia …