Am fluturaşi în stomac, nu credeam k o sa spun asta vreo data. Mi se parea imposibil sa ma indragostesc, eu, o fiinta de gheata, care nu lasa sa patrunda nici o rază in jocul de umbre a inimii mele. Simt cum pierd controlul, cum totul devine relativ, iar viata capata un nou sens, un nou orizont, în care personajul principal este El.
Insa, exista lucruri si moment pe care nu le pot înţelege, ce este chimia iubirii? De ce nu ma pot bucura de celalte lucruri din jur… Total gresit, ma bucur exact ca si inainte, insa am descoperit un nou sentiment, o emotie mai presus de orice percepere banala, o fericire suprema, care ma face sa evadez in spatiul nostru… al lui, al meu.
Pot afirma ca traiesc, in sfirsit dintr-o papusa lipsita de viata, sentimente si emotii, am ajuns a percepe că totul incepe, dar se si poate termina aici.. Insa nu vreau sa ma trezesc din acest vis, e prea frumos…
Cit as vrea ca totul sa devina real, sa pot afirma ca e parte din viata mea, sa ma trezesc mereu linga el, sa pling pe urmarul lui, sa-i vad zimbetul cald, privirea ce ma lamentează….
Iti multumesc pentru ceea ce esti, iti multumesc pentru simplul fapt ca exişti, îţi multumesc pentru iubirea neîmpărtăşită, îţi multumesc…
